Am ajuns să simt că vreau să fac ceramică la 26 ani. Pe atunci eram bonă intr-o familie de prinți care mi-a devenit inspirație în drumul ceramicii. Una din atribuțiile mele era să îi duc pe copii la diverse activități. Într-o zi, s-a nimerit să îi duc pe copii la un atelier cu lut și am simțit din prima clipă în care am pășit la atelier că sunt fascinată de lut. Mi-am dat seama că e un material fantastic cu care poți crea obiecte care să schimbe, să înfrumusețeze interiorul în care trăiam.
Experiența de poveste din Austria, venirea pe lume a fetiței mele căreia îi doream o atmosferă magică cu noi, susținerea imensă dată de părinții mei care au crezut și au investit în mine, de cei din familie și cei dragi care mi-au spus să nu încetez să cred, de sprijinul soțului care s-a îndrăgostit la rândul lui de ceramică și s-a implicat, atmosfera artiștilor din familia mea, soțul scriitor, socrul sculptor, dorința de a face frumos în cotidian - toate acestea au conlucrat pentru a mă forma, a dori și în cele din urmă a putea să mă dedic ceramicii. Împreună cu soțul meu, Doru , înfrumusețăm cotidianul prin lut. Ne inspiră tot ce trăim, oamenii pe care îi întâlnim, copilăria, culorile cerului, frunzelor, pământului, focului, obiectele din jurul nostru. Ne motivează susținerea și aprecierea celorlalți, de unde ne vine bucuria de a continua și de a crede.
Creația, o simt ca pe un amalgam-nevoie de originalitate, dăruire, frumos, curiozitate, sens, inspirație, esență, muncă, sacrificiu, perseverență, credință, iubire. Construim povestea Kikodar de aproape 9 ani, cu pași încrezători și dornici de cunoaștere. Lucrăm lutul de mână, căutăm forme, texturi, nuanțe, îl lăsăm la uscare în tempo-ul lui, îl finisăm, îl ardem la 950 grade, îl pictăm cu glazuri de calitate, apoi îl reardem la peste 1000 grade pentru a deveni o bucurie în viața noastră și a celorlalți.
Kikodar e un dar de la oameni pentru oameni.