A face palarii nu a fost o pasiune pe care o aveam din copilarie, ci o pasiune care a venit inspre mine foarte hotarat. Am încercat o mulțime de meserii, insa nu gaseam ceva sa imi dea extazul pe care voiam sa il simt de fapt. Cand am inceput sa fac palarii am simtit exact ce imi doream si stiam ca asta era ceva ce voiam cu ardoare sa urmez. Am ales această meserie extrem de apreciată în trecut, meserie practicată indeosebi de bărbați, si ca urmare, timp de un an de zile am fost ucenicul lui Nea Nicu, ultimul pălărier al Bucureștiului. Am furat meserie de la el și nu m-am lăsat până nu am ieșit din atelierul lui cu prima pălărie lucrată în totalitate de mine.

Pălăriile făcute de mine au povestea purtătorului în spate. Pălăriile nu mai sunt la fel de purtate ca pe vremuri, de aceea îmi doresc ca posesorul să se identifice cu pălăria, purtând-o astfel cu toată încrederea. Ascult povestea fiecăruia, de aici pleacă și inspirația. Mi-am dorit de la început ca pălăriile mele să fie o reflexie a sufletului celui care o poartă.